Multe s-au mai întâmplat zilele astea și din păcate nu prea am mai avut timp sa trec pe aici.
In primul rând, am primit o nota buna pentru blog de la o colega care se ocupa de asemenea de un blog, lucru ce ma bucura în mod deosebit, având în vedere ca respectiva colega este un creator apreciat prin numeroase premii I obținute la concursuri naționale de literatura.
In al doilea rând, cred ca astăzi am întâlnit cu adevarat doua persoane despre care chiar pot sa spun fără nicio urma de îndoiala ca îmi sunt prietene. Toți credem ca un prieten este cel care te însoțește când îți este bine, care te ajuta, dar un prieten adevarat este cel care are curajul sa te critice cu tărie și sa nu se lase înduplecat de faptul ca tu nu răspunzi foarte bine la critici.
Dupa definiția mai sus enunțată, astăzi, când am ajuns la scoală, C. și R. mi-au atras atenția ca greșesc și ca trebuie sa am mai multa grija cu ceea ce fac(problema în sine nu este relevanta acum). Pentru ca eu sunt excesiv de mândru și orgolios, accept foarte greu sfaturi de la alții, asa ca nu am ezitat și am ridicat tonul, parându-mi-se ca cele doua colege au ceva cu mine. Abia după câteva ore, întorcându-ma acasă de la pregătire, am realizat ca eu chiar am greșit( spre marea mea surprindere) și ca cele doua colege erau bine intenționate, nu vroiau sa-mi scoată ochii.
Cu aceasta ocazie vreau sa va mulțumesc, dragele mele C. si R. pentru ca nu ați ezitat sa ma criticați și sa ma ajutați sa-mi dau seama ca nu sunt zmeul zmeilor și ca trebuie și eu sa am grija ce fac.
